Pentru că nu am mai scris de mult timp și pentru că autonomii au continuat să se implice în multe proiecte frumoase, mă voi întoarce pe firul epic și voi încerca să reconstitui universurile poveștilor cu zâmbete.
Astăzi voi poposi (imaginar, deocamdată) în Reșița. Agenția din acest orășel este reprezentată cu mândrie de doi colegi tare simpatici. Din fericire, am șansa de a lucra într-un colectiv tânăr, energic, dornic să se evidențieze, să producă schimbări și să înfrumusețeze lumea din jur. Dacian și Marius nu fac notă discordantă și își aduc contribuția, prin tot ceea ce fac, la dezvoltarea Autonom-ului și a comunității din jur.
Pentru că Marius este o persoană veselă și zâmbitoare, mă voi opri puțin mai mult în a-i contura portretul lui Dacian. Prima dată când l-am cunoscut, l-am asociat cu Grumpy, personajul acela simpatic din Albă ca Zăpada. Mereu serios și lipsit de zâmbetul de curtoazie, Dacian avea să-mi ofere o mică lecție de viață. Avea să îmi demonstreze, o dată în plus, că aparențele înșală și că în spatele unui chip serios și sobru se ascunde un suflet frumos și sensibil.
Poate mă hazardez descriindu-l așa, ținând cont că nu îl cunosc suficient de bine, însă mă îndoiesc că un altfel de om ar fi putut să îmi povestească, cu atât de multe emoții, ce a simțit atunci când s-a implicat în acest proiect și cât de mult l-a impresionat acel copilaș care nu i-a dat drumul la mână pe toată durata excursiei.
Povestea pe care au creat-o cei doi colegi poartă numele „O zi pentru copii”. În loc de „a fost odată ca niciodată”, povestea lor a început așa: „Dorim să realizăm o excursie de o zi pentru un grup de 12 copii de diferite vârste din Centrul de Asistență Socială Humanitas Pro Deo, din Reșița. Vrem ca, măcar pentru o zi, să le facem viața mai frumoasă acestor copii și, în același timp, să învețe ceva. Vrem să lărgim orizonturile imaginației și să deschidem ușa spre alte orașe, ținând cont că ei nu prea au avut această ocazie.”
Pozele stau mărturie că planul lor a reușit. Excursia de la Reșița la Timișoara poate fi măsurată în kilometri de voie bună, zâmbete și bucurii. Copiii au avut parte de o lecție interactivă de geografie urbană, prin intermediul căreia au descoperit atracțiile Timișoarei: Catedrala Mitropolitană, Statuia Lupoaicei, Fântâna cu pești, Piața Unirii, Facultatea de Arte și Design etc.
S-au bucurat, totodată, de o lecție de pictură pe sticlă, în cadrul Facultății de Arte și Design, sub îndrumarea doamnei Andreea Foanene.
Însă lecția cea mai frumoasă pe care au primit-o a fost, cu siguranță, aceea că există persoane cărora le pasă și care vor să contribuie la dezvoltarea lor.
Povestea nu s-a încheiat odată cu întoarcerea acasă, adică în centrul de asistență socială, ci a continuat prin vizitele celor doi autonomi, care au petrecut câteva după-amiezi alături de cei mici, au depănat amintiri din excursie și i-au inițiat pe aceștia în cele două noi jocuri de societate, pe care le-au dăruit.
Colegii mei au înțeles că implicarea de o zi nu este suficientă și au continuat legătura cu acești copii. Și cum rolul de dascăli li s-a potrivit de minune, așteptăm să vedem în ce alte proiecte se vor implica.
