Totul a început în iarna anului trecut, când noi, două colege dintr-un departament Autonom, ne-am propus să ne implicăm într-un proiect aparte. Simțindu-ne atrase de datinile și obiceiurile populare, ne-am gândit să încercăm să creăm o legătură între copii și tradițiile românești.
Și unde putea să se defășoare această activitate, dacă nu într-un sat românesc, în care oamenii locului se străduiesc să-și păstreze vii și intacte obiceiurile lăsate moștenire din generație în generație?!
Cu ajutorul unei doamne profesoare drăguțe și dedicate meseriei sale, proiectul a luat naștere în comuna Ștefan cel Mare, din județul Neamț. Fiind luna lui Undrea, iar comuna putându-se lăuda cu doi meșteri populari care transformă an de an obiceiurile de iarnă („mascații” de Anul Nou) în spectacole aparte, pe care le-au învățat și „furat” de la părinți și bunici, am decis, împreună cu doamna profesoară, ca în prima parte a proiectului elevii să fie inițiați în lumea tradițiilor specifice Anului Nou. Așadar, elevii au fost învățați cum să creeze măști de urși, capre și „căiuți”, pe care le-au însuflețit prin urături și cântece deosebite, care conferă unicitatea obiceiurilor românești.
Sperăm că atât interacționarea cu cei doi meșteri, participarea și implicarea în crearea unor măști tradiționale frumoase, cât și învățarea unor jocuri și cântece aparte au reușit să le insufle copiilor curiozitatea și dorința de a păstra și transmite mai departe o tradiție unică!
Dacă în prima parte a proiectului, elevii au fost îndemnați să învețe obiceiurile de iarnă, în a doua etapă au avut șansa să-și petreacă timpul în curtea unei familii de meșteri populari, care și-au propus să le ofere copiilor adevărate lecții despre ceea ce înseamnă esența și tradiția poporului românesc.
Lăsând în urmă agitația, zgomotul și traficul specifice orașelor, pătrundem pe o uliță îngustă din satul Ștefan cel Mare. Copacii înalți și ocrotitori par a ne face trecerea într-o altfel de lume. Ulița, casele și împrejurimile nu fac decât să confirme încă o dată că „veșnicia s-a născut la sat”, așa cum spunea Lucian Blaga.
Ne oprim în fața unei porți, fără a bănui ce se află înăuntru. La scurt timp, suntem întâmpinate de domnul Ciocârlan, care poartă mândru portul popular.
Pătrundem apoi într-o curte, în care fiecare colțișor este împodobit cu obiecte tradiționale. Ne întrebăm dacă am nimerit bine sau am intrat din greșeală în curtea unui muzeu.
Curtea este plină de copii, cărora doamna și domnul Ciocârlan se străduiesc să le lase moștenire îndeletnicirea și pasiunea de a crea obiecte populare românești.
Într-un colț, câțiva copii își dau silința să facă opinci.
Lânga ei, un băiat se concentrează să sculpteze o lingură de lemn. Conform spuselor celor doi meșteri populari, acesta și-a conturat deja pasiunea pentru prelucrarea lemnului.
La următoarele mese, câteva fetițe își dăruiesc toată atenția și talentul pentru realizarea unor împletituri.
Două fetițe au căpătat deja abilitățile necesare pentru a se îndeletnici cu lucrări ample.
Și pentru ca șezătoarea să fie completă, un trio de fete le oferă micilor meșteri populari un frumos concert cu melodii populare.
Toți copiii muncesc și se străduiesc să facă obiecte cât mai frumoase cu care se vor putea mândri în cadrul unei expoziții realizate cu ocazia zilelor comunei.
Nu putem decât să ne mândrim că am reușit să contribuim și să ne implicăm într-un proiect atât de frumos, menit să ne reamintească atât nouă, celor din Fundația Autonom, cât și copiilor, cât de important este să ne cunoaștem și să ne valorificăm tradițiile, care atestă trăinicia neamului românesc.
De asemenea, ne bucurăm și îi mulțumim familiei Ciocârlan pentru acest mediu autentic românesc, menit să-i atragă și să-i determine pe cei mici să-și descopere și să-și simtă rădăcinile.
